Lupul are mai multe subspecii distincte, cum este lupul polar, lupul de padure nord-american, lupul de stepa din deserturile Asiei Centrale si lupul comun, care traieste si astazi in muntii si padurile est-europene si ale peninsulei scandinave. Lupul de pustiu este mai zvelt si mai deschis la culoare decat lupul european si nord-american, iar lupii polari din tundrele nordice sunt mai mari, avand blana alba si mai groasa. O haita de lupi este de fapt o familie mai mare, care rareori numara peste 20 exemplare. Majoritatea haitelor sunt formate dintr-un numar sase-opt indivizi dezvoltati, conducatorii lor fiind perechea dominanta - masculul si femela alfa, dupa cum le denumesc specialistii in domeniu. In mod normal in haita numai acestia pot avea urmasi. In haitele mai mici, restul exemplarelor dezvoltate sunt puii din anul anterior ai perechii dominante, care inca nu poseda teritoriu propriu. Lupii sunt animale deosebit de sociale, dar comportamentul in societatea lor este influentat nu numai de instinctul de cooperare, ci si de pozitia ocupata in ierarhia interioara. In varful ierarhiei este perechea alfa - masculul este putin mai dominant -, iar restul indivizilor se conformeaza intotdeauna vointei lor. Daca piere unul din perechea alfa, locul acestuia este luat de un alt individ din haita. In aceste situatii are loc o competitie pentru ocuparea pozitiei de lider, dar o lupta adevarata are loc rar deoarece ar insemna ranirea unor indivizi importanti in vanatoare. Din aceasta cauza luptele sunt strict simbolice. Intr-o oarecare masura fiecare individ isi cunoaste propria pozitie in ierarhia haitei.  Ori de cate ori se reintiruneste haita, are loc repetarea ritualelor de prestigiu, partial pentru confirmarea pozitiilor si partial pentru verificarea validitatii acestora. Uneori are loc o reorganizare, adica un exemplar dominant se trezeste intr-o pozitie inferioara. Aceste exemplare retrogradate isi aleg adesea calea independentei.

Scrie despre un lup care ţine foarte mult la aparenţe. În fiecare dimineaţă petrece cel puţin o oră în faţa oglinzii. Îşi pileşte ghearele, se spală pe dinţi, se piaptănă, se dă cu gel şi aşa mai departe. Are un dulap imens plin cu blănuri, pentru că aproape în fiecare zi îşi schimbă părul. Are blană de primăvară, de vară, de toamnă, de iarnă, blană lucioasă, blană mai mată, blană mai neagră, blană mai grizonată… Merge regulat la shopping pentru a-şi înnoi garderoba şi, mai ales, pentru că are o problemă existenţială majoră: ar vrea foarte tare să-şi schimbe năravul! Problema lui e că în toate magazinele din pădure, fie ele mall-uri sau magazine mici de nişă, ieftine sau scumpe, nu reuşeşte să găsească un nărav potrivit. A bătut codrii în lung şi în lat fără să găsească un nărav care să-i placă mai mult decât al lui. Aşa că în fiecare dimineaţă, continuă să-şi schimbe părul, dar năravul – din motive obiective – ba!