Personajul principal este subiectul cel mai important dintr/un text narativ. Personajul  este o individualitate ( persoană ) înfăţişată după o realitate sau după o ficţiunie, care apare într-o operă epică sau dramatică, fiind integrat – prin intermediul limbajului – în sistemul de interacţiuni al textului literar. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morală ( ca raport între om şi el însuşi ) sociologică ( raportul dintre individ şi colectivitate ), ontică sau filozofică ( aportul dintre om şi univers ) şi estetică ( raportul dintre realitate şi convenţia literară ). Când se află în centrul acţiunii şi polarizează atât atenţia, cât şi afectivitatea cititorului, el devine un erou. Construcţia personajului se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Există mai multe tipuri de personaje, clasificabile după mai multe criterii. Având în vedre rolul în acţiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau funcţionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participând la acţiune şi fiind subordonate naratorului obiectiv şi omniscient ( în romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanţă narativă principală, îndeplinind şi funcţia naratorului ( personajul – narator din romanul subiectiv ). În cazul lui Ion, dorinţa de a avea cât mai mult pământ nu are doar o motivaţie de ordin social sau economic; fascinaţia exercitată asupra lui de această forţă stihială trădează o pasiune maladivă, eroul fiind gata să renunţe la femeia iubită pentru a intra în posesia pământului. Căsătoria cu Ana, fiica lui Vasile Baciu, i se pare singurul mod de a-şi vedea visul împlinit, fără să se gândească prea mult la consecinţele pe care gestul lui le poate avea. Pentru a-şi atinge scopul de a lua în stăpânire pământurile lui Vasile Baciu, Ion o seduce pe Ana, ceea ce accentuează imoralitatea personajului. Fata, însărcinată, va fi alungată fie din casa părintească, fie din casa familiei Glanetaşu până când, în urma intervenţiei preotului Belciug, Vasile Baciu face o înţelegere cu Ion, cedându-i toate pământurile. După ce devine proprietar cu acte în regulă asupra terenurilor lui Vasile Baciu, Ion redescoperă vechea dragoste pentru Florica (frumoasa, dar săraca fiică a văduvei lui Maxim Oprea ), căsătorită între timp cu George Bulbuc. Trăsăturile negative de caracter sunt contrabalansate de trăsături de caracter pozitive, între care hărnicia este esenţială: „Nicio brazdă nu s-a mai înstrăinat de când s-a făcut dânsul stâlpul casei”. Asiduitatea cu care munceşte pământurile lui Alexandru Glanetaşu nu îi aduce, însă, ceea ce speră, de aceea, personajul trăieşte constant un sentiment de frustrare care îl determină să izbucnească violent. Ion este un personaj tragic. Toate atitudinile şi acţiunile sale au o pronunţată componentă socială, pe care el nu o conştientizează şi, de aceea, i se subordonează. Trăind la nivel instinctual, Ion nu se poate sustrage destinului care îi este fixat,   neavând capacitatea de a se detaşa ironic de propria existenţă ( cum o face, de exemplu, Ilie Moromete ). În acest personaj, autorul figurează simbolic trăsături esenţiale ale ţăranului trăind într-o societate în care averea este criteriul principal de ierarhizare a valorilor şi provoacă mutilarea sufletească a celor subjugaţi de patima îmbogăţirii.